Atunci când o companie își propune să atingă obiectivul Net Zero, este important să înțeleagă că nu toate emisiile pot fi eliminate complet. Chiar și cu cele mai bune tehnologii și măsuri, vor exista întotdeauna emisiuni care nu pot fi evitate. Acestea sunt numite emisii reziduale.
Standardul VCMI (Voluntary Carbon Markets Integrity Initiative) vine cu o definiție clară și un cadru de referință pentru aceste emisii, în contextul compensării voluntare a emisiilor.
Ce sunt emisiile reziduale, mai exact?
Sunt acele emisii care rămân după ce compania a aplicat toate măsurile posibile de reducere. Ele pot proveni, de exemplu, din:
- anumite procese industriale unde nu există încă alternative fără emisii;
- transporturi internaționale;
- lanțuri de aprovizionare complexe unde controlul direct este limitat.
Rolul Standardului VCMI este să asigure că, atunci când o companie compensează aceste emisii, o face:
- în mod transparent;
- doar după ce a făcut reduceri reale;
- folosind credite de carbon de înaltă calitate, din proiecte verificate, care aduc beneficii climatice și sociale reale.
VCMI recomandă ca emisiile reziduale să fie clar separate de cele care încă pot fi reduse. În plus, compania trebuie să arate că compensarea nu înlocuiește eforturile de reducere, ci vine doar ca soluție pentru partea de emisii care nu poate fi evitată în mod realist.
De ce este important acest cadru?
Pentru că în lipsa unor reguli clare, există riscul ca „Net Zero” să devină un obiectiv pur declarativ. VCMI oferă o bază credibilă și acceptată internațional pentru companiile care vor să folosească piețele voluntare de carbon într-un mod serios, responsabil și recunoscut.
Pentru o companie care vrea să comunice onest și profesionist progresul spre Net Zero, înțelegerea și aplicarea principiilor VCMI este un pas important. Nu doar pentru imagine, ci pentru încredere pe termen lung.
